unde esti???

Cand ma trezeai din lumea mea camera era toata un voal,
peretii isi sarutau incheieturile si le era frica de murmure, de soapte, de cuvinte nerostite

Noi ne scriam franturile in carbune si le trimiteam prin urmele de pe asternuturi
Le scriam cu verde pal si le imbracam in umbre
Ne lasam zambetele pe genunchi si coate si ne ascundem de lumea de afara

Pe noi singuratatea lor nu ne atinge, nu ne fura culorile, nu ne rapeste betia
Noi suntem nemuritori, nu ne traim prezentul,
pe noi ne invaluie infinitul.

Realitatea noastra nu e conventionala,
traim prea mult in alte ganduri

Noi visam si plangem pentru a tine minte cine suntem
Si obosim, tipam si incepem jocul de-a soarecele si pisica.

Si-adorm...
Si iesi, respiri, ii simti, auzi, ascunzi, te-ascunzi si teama...
Si pleci, alergi, te lupti si ploaia...
Si intr-o noapte pe ploaie imi apari in minte cu acele cuvinte:
"te urasc,te urasc ca nu am putut sa te uit niciodata"